Opinie

           Doamnelor şi domnilor militari în rezervă şi în retragere,

          Anul 2015 va aduce, probabil, multe precizări pe „tărâmul” militarilor în rezervă şi în retragere. Au trecut deja 2 ani de când actualul ministru (USL, apoi numai PSD) s-a angajat să elaboreze pachetul de legi referitoare la Apărarea Naţională, prin urmare şi la situaţia, devenită atât de problematică, a Rezervei Armatei.

            Din păcate pentru noi, cei vizaţi de această ultimă problemă, informaţiile pertinente asupra a ceea ce ni se pregăteşte lipsesc aproape cu desăvârşire, şi aceasta din cauza inexistenţei unui dialog real pe această temă, în cursul anului care a trecut, între organizaţiile militarilor în rezervă şi în retragere, pe de o parte, şi instituţiile de resort, recte MApN, de cealaltă parte. Unii dintre noi, mulţumiţi de cuantumul pensiei, de indexarea anuală a acesteia în rând cu toţi ceilalţi pensionari, s-au mulţumit să se mai considere militari doar cu ocazia diferitelor festivităţi oficiale, fără a mai fi deranjaţi de faptul că practic sunt doar militari de decor. Ceilalţi, cărora pensiile militare le-au fost confiscate şi apoi returnate numai sub formă de milostenie guvernamentală, fără vreo  legătură nici cu pensia militară, dar nici cu cea din asigurările sociale, deci nesupusă indexării în condiţiile legii, s-au văzut plasaţi într-o postură ingrată datorită comportamentului politic păgubos al celor de la conducerea organizaţiei.            

           Manifestând un cumplit amatorism, mascat de o aroganţă găunoasă, cei care şi-au asumat promovarea intereselor militarilor în rezervă şi în retragere au intrat cu bocancii în politică, şi asemenea unor recruţi neinstruiţi, au reuşit contraperformanţa de a se situa de fiecare dată de partea celor care au pierdut. Era de aşteptat ca în felul aceasta punţile de legătură cu cei care ar fi avut un cuvânt de spus referitor la problemele noastre să fie tăiate, şi din păcate, ca urmare a prestaţiei cel puţin neinspirate din timpul campaniei electorale pentru alegerile prezidenţiale, nu ştiu cum vom mai putea beneficia în viitor de atenţia binevoitoare a învingătorilor.

            Desigur, în situaţia în care noua legislaţie ne va fi favorabilă, se vor găsi destui care să susţină că este meritul lor, deşi până la apariţia actelor normative nici ei, ca şi noi  de altfel, nu au avut habar ce conţin.

            Dacă dimpotrivă, vom constata că noile prevederi ne discriminează în continuare, desigur că vinovaţi vor fi indicaţi a fi cei care nu au susţinut acţiunile conducătorilor, care în felul acesta nu au putut să-şi valorifice corespunzător nemaipomenitele calităţi de influenţare a tot ce mişcă în ţara asta, „râul, ramul”...

            Prin urmare, incertitudinea referitoare la situaţia noastră persistă, şi din această cauză trebuie să fim pregătiţi să acţionăm. Cum ? E greu de spus, dar nu pasivitatea este soluţia !

            Trebuie ca în 2015 să facem ce nu am făcut în 2014, să ţinem legătura între noi şi fiecare, acolo unde are audienţă, la nivel local sau central, indiferent de simpatiile şi apartenenţele politice, folosind aceste canale în favoarea categoriei socio-profesionale căreia îi aparţinem, să acţioneze pentru a reaminti autorităţilor statului că marginalizarea Armatei, cu toate componentele sale, inclusiv Rezerva, nu este admisibilă într-un stat european, modern şi democratic.

            Nu a sta departe de politic este soluţia, ci a folosi politicul INTELIGENT în favoarea intereselor noastre , ale militarilor în rezervă şi în retragere, şi de fapt ale tuturor militarilor, deoarece pentru oricine, indiferent de grad şi funcţie, va veni în mod implacabil momentul ieşirii din serviciul militar activ.

Col(r) Radu AROMÂNESEI

Pamflet (un fel de...)

Motto: L’etat c’est moi !

Ludovi al XIV-lea, rege al Franţei

1643-1715

Am reuşit...

 

-  partea a IV-a -

(pentru cine vrea sau are timp să citească)

      La toate aceste mari realizări punctuale relatate până acum, mai trebuie să adăugăm şi enormul interes care se înregistreză în rândul tuturor militarilor în rezervă şi în retragere, atunci când urmăresc apariţia la o televiziune privată a liderilor noştri. Aceştia, abordând subiecte de maximă preocupare pentru noi, ca de exemplu cel referitor la  Loteria naţională, ne fac să uităm de toate necazurile în situaţia în care am putea fi câştigătorii Marelui premiu.

      De asemenea, suntem în permanenţă încurajaţi prin anunţarea iminentei discutări şi aprobări în Parlament a mult aşteptatei Legi a pensiilor militare de stat, eveniment care încă nu a avut loc, şi asta numai din cauza politicienilor care nu urmăresc cu atenţie activitatea conducerii SCMD şi în felul acesta habar nu au ce trebuie făcut pentru binele militarilor, al patriei şi al lumii.

      O mare greşeală a celor care sunt chemaţi să gestioneze treburile  ţării este şi faptul că nu  iau în seamă insistenţa cu care se susţine, în cadrul SCMD, ocuparea postului de ministru al muncii de către cel mai capabil candidat, mare cunoscător  al intereselor militarilor, dar pe care , din păcate, se pare că domnii guvernanţi îl privesc, în inconştienţa lor, doar ca pe o pasăre călătoare în treburile politice.

      Oricum, în anul care a trecut, trebuie să menţionăm puternicul sprijin pe care aliaţii noştri din cadrul societăţii civile, „câtă frunză, câtă iarbă”, ni l-au acordat cu o îndârjire nemaivăzută în spaţiul carpato- danubiano-pontic. A fost atât de „nemaivăzută”, că nu au sesizat-o nici guvernanţii, nici parlamentarii, nici măcar militarii în rezervă şi în retragere ! Cu toate acestea, nu putem să negăm faptul că în acest an s-a abrogat acea prevedere din lege prin care se interzicea cumulul pensiei cu salariu, prevedere care de fapt a reprezentat, în 2009, motivul pentru care s-a înfiinţat SCMD. Să sperăm că nu a rămas singurul motiv !

      Fiind acestea numai o parte din realizări, suntem ferm convinşi că ne aşteaptă noi şi noi succese, inclusiv depăşirea datei de 10 mai 2015, deoarece potrivit prevederilor art. 221/2 din Legea 62/10.05.2011, „verificarea menţinerii condiţiilor de reprezentativitate se face din 4 în 4 ani”. Iar în condiţiile legii ştim cu toţii cât este de reprezentativ SCMD...

      Până atunci, bucurându-ne de abilităţile excelente ale celor care ne conduc, de leadership-ul  performant dovedit prin prisma marilor reuşite din ultimul an, de creşterea continuă a forţei organizaţiei, direct proporţională cu descreşterea numărului de membri, mândri de noi înşine, putem să adresăm tradiţionala urare

LA MULŢI ANI SCMD, ţine-o tot aşa ?

SFÂRŞIT

Col(r) Radu AROMÂNESEI

Pamflet (un fel de...)

Motto: L’etat c’est moi !

Ludovi al XIV-lea, rege al Franţei

1643-1715

Am reuşit...

 

-  partea a III-a -

(pentru cine vrea sau are timp să citească)

-         deoarece în acest an se împlinea termenul la care urma, conform statutului, să expire mandatul actualei conduceri, s-a hotărât ca în acelaşi timp să se adopte un nou statut, actualizat în funcţie de „lecţiile învăţate” în perioada de desfăşurare a activităţii, un statut care să reprezinte adaptarea necesară la noile realităţi şi care să devină piatra de temelie a unui nou SCMD. În această ordine de idei, unele filiale au elaborat, de capul lor dar în urma unor intense consultări, un proiect de statut conform principiilor corespunzătoare unei organizaţii realmente democratice. Se încerca astfel punerea bazei pentru a asigura desfăşurarea de acţiuni viitoare care să corespundă, în primul rând, intereselor şi obiectivelor membrilor sindicatului. Ignorat de conducerea SCMD, acest proiect a fost adus la cunoştinţa militarilor în rezervă şi în retragere prin alte mijloace decât cele ale sindicatului, în schimb fiind popularizat aşa-zisul proiect al Departamentului Juridic, care conţinea doar modificări, pe ici pe colo, ale statului originar şi prin care se garanta, nu-i aşa ?, obţinerea aceloraşi succese răsunătoare, ca şi până atunci, în activitatea de susţinere a intereselor militarilor;

-         în luna octombrie am fost martorii desfăşurării  lucrărilor istoricului CNR „de salvare a unităţii sindicatului”.De fapt al "Marii şmecherii"! Cu ordinea de zi niţel modificată faţă de cea stabilită în Comitetul Director, astfel că indiferent de pericolele cu care se va confrunta organizaţia, conducerea ei să fie conservată, s-a pierdut timpul, (scuzaţi, am vrut să spun că s-a continuat) cu discutarea şi aprobarea PE ARTICOLE a noului statut, adică a aceluia ce urma să marcheze o modificare esenţială în felul în care va fi condus şi cum va acţiona sindicatul de acum înaite. Discuţiile au fost constructive, argumentele şi contraargumentele au fost bine cumpănite, astfel că la finalul celei de a doua zile s-a reuşit să se schimbe totul fără a se modifica mai nimic, decât unele aspecte, evident , neesenţiale. Spre bucuria şi satisfacţia întregii asistenţe, sau mai degrabă a majorităţii „salvatoare”,  epuizată de efortul depus în cele două zile de dezbateri maraton, s-a anunţat că noul şi revoluţionarul statut nu va mai fi votat „in integrum”, deoarece aceasta ar presupune şi obligaţia de a fi depus la judecătorie, alături de alte documente cerute de lege. În felul acesta ar fi existat posibilitatea, de fapt certitudinea, ca instanţa să constate starea de indubitabilă ilegalitate în care se scaldă organizaţia noastră, iar consecinţele ar fi  fost dezastruoase, deoarece militarii în rezervă şi în retragere ar rămâne fără cea mai teribilă organizaţie care le apără şi le promovează interesele. Prin urmare, s-a decis ca rostul acestui CNR să fi fost, de fapt, numai prorogarea (adică prelungirea) activităţii actualei conduceri. Până când ? Evident, până la calendele greceşti...;

-         desigur, după o asemenea victorie istorică a conducerii SCMD, nu puteau să fie cruţaţi cei care au îndrăznit să atenteze la unitatea de granit din jurul liderilor şi la modul acestora de conducere a SCMD. Aşa că unii au fost luaţi în vizor mai voalat, iar cei mai incisivi şi mai puţin atenţi la modul de exprimare au avut parte de acuzaţii vehemente, toate indicând faptul că nemernicii care au încercat să impună noi reguli în funcţionarea SCMD au fost agenţi băsişti, fracţionişti, dizidenţi, oameni corupţi care nu au alt scop decât distrugerea sindicatului în folosul propriului interes şi în defavoarea istoricei şi merituoasei sale conduceri. Despre masa de membri nu are rost să vorbim, deoarece ei au doar dreptul de a trimite cotizaţia la Centru şi de a fi reprezentaţi de persoane realmente fidele intereselor...sindicatului, desigur.

VA URMA

Col(r) Radu AROMÂNESEI

Pamflet(un fel de...)

Motto: L’etat c’est moi !

Ludovi al XIV-lea, rege al Franţei

1643-1715

Am reuşit...

 

-  partea a II-a -

(pentru cine vrea sau are timp să citească)

-         în spiritul implicării în precampania electorală, conducerea SCMD a organizat pichetarea sediului celui mai important partid politic din coaliţia guvernamentală, acţiune repetată la interval de o săptămână, care fiind de o amploare atât de mare şi de periculoasă pentru liniştea necesară populaţiei în preajma marii confruntări, nu a fost popularizată de mass-media nici măcar pe vreo fiţuică de cartier sau de vreun post de televiziune pirat. Interesant este că liderul organizaţiei pichetate s-a bucurat ulterior de sprijinul deschis al SCMD, mai ales în turul 2, ceea ce, desigur, i-a adus o grămadă de voturi dar din păcate, în spiritul „tradiţiei” cu care ne-au obişnui liderii noştri, insuficiente pentru a deveni câştigător;

-         tot în perioada premergătoare campaniei pentru alegerile prezidenţiale, în acelaşi timp în care conducerea SCMD desfăşura impresionanta manifestaţie de la poarta mai înaite amintitului partid politic, câţiva reprezentanţi ai unor filiale, adevărat, cam dintre cele mai numeroase d.p.d.v. al efectivelor dar, orişicât, până la urmă tot nişte amărâte de structuri subordonate, şi-au permis indecenţa de a se întâlni cu unii din liderii de seamă ai respectivului partid, persoane aflate chiar  în fruntea executivului. Deoarece de aceeaşi atenţie nu au avut parte conducătorii legitimi ai SCMD, îndrăzneţii au fost aspru admonestaţi deoarece au efectuat o activitate fără „voie de la împărăţie” şi prin urmare, se poate  presupune, (ce se presupune ? e sigur !) că în loc să strige pentru interesele militarilor în rezervă şi în retragere, aceştia au negociat numai pentru ei înşişi triplarea pensiilor, servicii bine plătite pentru propriile consoarte şi note mari la examene pentru progenituri;

-         pentru turul 2, pe pagina principală a SCMD a apărut un amplu articol prin care conducerea organizaţiei îşi clarificase, în sfârşit, opţiunile;  ca urmare a analizării serioase şi competente a situaţiei şi dând dovadă de o profundă înţelegere a esenţei evenimentelor în desfăşurare, şi-a exprimat susţinerea fără rezerve pentru unul dintre cei doi candidaţi, sprijinit de fapt şi în turul 1, preluând în acelaşi timp toate acuzaţiile, bârfele şi denigrările care circulau faţă de celălalt competitor. Faptul că acesta din urmă a câştigat iar cel susţinut deschis a pierdut este desigur o întâmplare nefericită, sau o dovadă de inconştienţă a celei mai mari părţi a electoratului român, care nu a putut să priceapă profunzimea analizelor politice ale conducerii SCMD. Lucrurile fiind deja consumate, acum nu ne mai rămâne decât să vedem care va fi preocuparea şi înţelegerea viitorului nostru Comandant Suprem faţă de problemele pe care le avem noi, militarii în rezervă şi în retragere;

-         Departamentul Juridic al SCMD a iniţiat o acţiune în instanţă prin care se urmărea recuperarea sumelor de bani cu care au fost diminuate pensiile unora dintre noi în perioada 1 ianuarie 2012-1 octombrie 2013. Acţiunea a fost nobilă în intenţie, dar din cauza faptului că Legea 241/2013 nu prevedea această posibilitate, interpretarea Departamentului Juridic fiind una personală şi, se pare, lipsită de temei, exasperată de insistenţa cu care reprezentantul SCMD tot promova o chestiune care nu avea bază legală, judecătoarea nu numai că a respins pe bandă cererile, dar la un moment dat (14 noiembrie 2014) a decis amendarea fiecărui nefericit petent cu câte 1000 lei, conform prevederilor Art. 187 Cod Procedură Civilă, pentru „exercitarea unei căi de atac netemeinice”. Sperăm din suflet ca această „lecţie” să fie învăţată, iar Departamentul Juridic să înregistreze următoarele succese în activitate fără a mai fi amendaţi şi alţi membri de sindicat.

VA URMA

Col(r) Radu AROMÂNESEI

Pamflet (un fel de...)

Motto: L’etat c’est moi !

Ludovi al XIV-lea, rege al Franţei

1643-1715

Am reuşit...

- partea I-

(pentru cine vrea sau are timp să citească)

            SCMD a obţinut în anul pe care ne pregătim să-l încheiem, 2014, o serie de realizări notabile, nemaiîntâlnite în întrega perioadă de la înfiinţarea sa. Ajunşi în fruntea organizaţiei prin graţia divină şi voinţa Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, liderii SCMD au depus mari eforturi şi au reuşit să-i conducă pe cei pe care îi reprezintă pe un drum la capătul căruia este garantată realizarea tuturor obiectivelor militarilor în rezervă şi în retragere.

             Fiind vremea bilanţului unui an agitat, să încercăm o recapitulare a celor mai importante evenimente şi realizări:

-         cu ocazia campaniei pentru alegerile europarlamentare, reprezentanţii celor mai multe filiale din teritoriu au susţinut necesitatea neimplicării explicite de partea unora sau a altora dintre competitori, atât din cauza simpatiilor politice diferite ale membrilor de sindicat, aceştia făcând parte de fapt dintr-o organizaţie profesională, căreia îi sunt interzise activităţile partinice, cât şi din dorinţa de a evita resentimentele celor împotriva cărora ar fi luat atitudine în cazul în care SCMD ar fi sprijinit direct pe cineva. Ignorând aceste avertismente şi bazându-se pe înalta lor capacitate de analiză ,  conducătorii de frunte ai SCMD au decis să se implice nemijlocit, şi prin Domniile Lor să ne implice şi pe noi, membrii din filiale, în susţinerea Alianţei Naţionale a Agricultorilor (ANA), cu semnul electoral atât de drag militarilor, „Tractorul”. Această organizaţie urma, în viziunea conducătorilor noştri, să spulbere eşichierul politic consacrat al ţării şi să impună în conştiinţa şi în fruntea publicului noi personalităţi, de mare anvergură, a căror grijă de acolo, din Parlamentul European, ar fi fost în primul şi în primul rând să satisfacă cerinţele militarilor în rezervă şi în retragere din România. Că lucrurile au ieşit cam pe dos, desigur că de vină sunt acele filiale, şi preşedinţii lor, care nu au sesizat inteligenţa acestei opţiuni şi au refuzat să facă propagandă „tractoriştilor”, ba chiar i-au îndemnat pe membrii de sindicat să voteze fiecare după cum îl duce capul, fără să ţină cont de vizionarele indicaţii de la Centru;

-         apropiindu-se campania electorală pentru alegerile prezidenţiale, de fapt evenimentul politic central al anului în curs, şi ca urmare a eşecului înregistrat la europarlamentare, când formaţiunea ANA sprijinită deschis de SCMD a adunat procente nesemnificative din opţiunile electoratului, Comitetul Director a decis ca de data aceasta SCMD să NU se implice în mod direct în campanie. În mod eronat, şi prin vot majoritar, de data aceasta, s-a stabilit în cadrul respectivului organ de conducere că atitudinea „neutralităţii cu arma la picior” este cea mai indicată pentru organizaţie, lăsând astfel membrilor de sindicat libertatea să voteze cu cine crede fiecare că este persoana potrivită pentru ocuparea celei mai înalte poziţii politice în stat. În felul acesta, ar fi urmat ca SCMD să-şi stabilească strategia pentru susţinerea intereselor militarilor în funcţie de rezultatul final al scrutinului. Manifestând aceeaşi intuiţie şi clarviziune politică ca şi în situaţia precedentă, conducerea SCMD a decis ca printr-o organizaţie „năşită” tot de liderii noştri, şi anume „Alternativa Naţională Română”, să-l promoveze în campanie pe un politician destul de cunoscut dar cam „stafidit”, care prezentat ca „soluţia salvatoare” urma, odată ajuns Preşedintele României, să promulge imediat actele normative solicitate de militari în decursul ultimilor ani, şi refuzate sau amânate de guvernările succesive. Deoarece acţiunea, care a stârnit stupefacţia multor membri de sindicat ,  era pe punctul de a cădea în ridicol, conducerea SCMD s-a implicat în mod deschis, de data aceasta , proclamând pe pagina principală a blogului propriu încrederea şi în alţi candidaţi, din care unul era un politician catalogat ca trădător al propriei formaţiuni politice pe care a condus-o cândva, iar altul, un demnitar care faţă de promisiunile făcute militarilor pe vremea când era în opoziţie, odată ajuns la Putere se dovedise a fi un fariseu.

VA URMA

Col(r) Radu AROMÂNESEI

Informare

Consideraţii referitoare la grupa „alte condiţii”

Legea 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice

Capitolul III - Contributia de asigurari sociale

Art. 27

.

.

.
(3) Cotele de contributii de asigurari sociale, la data intrarii in vigoare a prezentei legi, sunt:
a) 31,3% pentru conditii normale de munca, datorate de angajator si angajati, din care 10,5% datorate de angajati si 20,8% datorate de angajatori;
b) 36,3% pentru conditii deosebite de munca, datorate de angajator si angajati, din care 10,5% datorate de angajati si 25,8% datorate de angajatori;
c) 41,3% pentru conditii speciale si alte conditii de munca, din domeniul apararii nationale, ordinii publice si sigurantei nationale, datorate de angajator si angajati, din care 10,5% datorate de angajati si 30,8% datorate de angajatori.
(4) In cota de contributie individuala de asigurari sociale prevazuta la alin. (3) este inclusa si cota de contributie aferenta fondurilor de pensii administrate privat, prevazuta de Legea nr. 411/2004 privind fondurile de pensii administrate privat, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare.

            Acest articol constituie baza majorării de punctaj, de 25% sau 50%. Legiuitorul a materializat departajarea tuturor grupelor de muncă în funcţie de cotele de contribuţii sociale, cu excepţia gupei „alte condiţii”.   Deşi în virtutea art. 100 din lege, grupa „condiţii speciale” are caracteristic o vechime suplimentară în muncă de 6 luni la fiecare an efectiv lucrat, iar grupa „alte condiţii” are caracteristic o vechime suplimentară în muncă de 12 luni la fiecare an efectiv lucrat, la art. 27 c) este prevăzută aceeaşi cotă de contribuţii sociale.

            Cauza o constituie faptul că art. 27 din Legea nr. 263/2010 este în realitate Art. 296^18, alin. 3, lit. a^3) din Codul Fiscal, care a fost preluat şi introdus ad-litteram în Legea nr. 263/2010; articolul menţionat din Codul Fiscal stabileşte o cotă unică de contribuţii de 41,3% pentru „condiţii speciale şi alte condiţii de muncă”.

            Prin urmare, Codul Fiscal tratează grupa de muncă „alte condiţii” ca şi cum ar exista o grupă unică de muncă „condiţii speciale şi alte condiţii”.

            Această prevedere datează dinainte de introducerea militarilor în sistemul unic de pensii, când militarii nu plăteau cote de contribuţii, iar nimeni nu a informat Ministerul Finanţelor asupra următoarelor aspecte:

-         în legislaţia actuală a pensiilor, militarii sunt repartizaţi în 4 grupe de muncă, şi nu în 3 precum civilii;

-         în legislaţia actuală a pensiilor, militarii din grupa „alte condiţii” constituie o grupă distinctă de risc profesional şi superior faţă de grupa „condiţii speciale”;

-         în legislaţia actuală a pensiilor, militarii din grupa „alte condiţii” au o vechime suplimentară în serviciu superioară (12 luni la an), faţă de vechimea suplimentară în grupa „condiţii speciale” (6 luni la an);

-         legislaţia pensiilor nu poate valorifica în mod corespunzător, în cazul grupei „alte condiţii”, vechimea suplimentară în serviciu de 12 luni la an, decât numai dacă se modifică art. 296^18, alin. 3, lit.a) din Codul Fiscal şi care trebuie reformulat în funcţie de grupele de muncă existente în legislaţia actuală a muncii, după cum urmează:

ART. 296^18 Calculul, reţinerea şi virarea contribuţiilor sociale

(3) Cotele de contribuţii sociale obligatorii sunt următoarele:

a^1) 26,3% pentru condiţii normale de muncă, din care 10,5% pentru contribuţia individuală şi 15,8% pentru contribuţia datorată de angajator;

a^2) 31,3% pentru condiţii deosebite de muncă, din care 10,5% pentru contribuţia individuală şi 20,8% pentru contribuţia datorată de angajator;

a^3) 36,3% pentru condiţii speciale de muncă, din care 10,5% pentru contribuţia individuală şi 25,8% pentru contribuţia datorată de angajator;

a^4) 41,3% pentru alte condiţii de muncă , din care 10,5% pentru contribuţia individuală şi 30,8% pentru contribuţia datorată de angajator.

 Numai în cazul acestei modificări va putea fi modificat şi Art. 27 din Legea nr. 263/2010, respectiv Art. 100 c) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii, precum şi Art. 11 c) din Legea nr. 119/2010.

În cazul operării în legislaţie a acestor modificări care ţin de normalitatea departajării financiare a grupelor de muncă, aşa cum de fapt se întâmplă la primele 2 grupe, nu şi la a 3-a, pensiile celor din grupa „alte condiţii” trebuie recalculate de la data pensionării, iar sumele care rezultă ca diferenţă din majorarea de punctaj de la 50% la 100% trebuie restituite celor în cauză.

CODUL FISCAL

Art. 296^18(actual) Calculul, retinerea si virarea contributiilor sociale

(3) Cotele de contributii sociale obligatorii sunt urmatoarele:
a) pentru contributia de asigurari sociale:
a^1) 31,3% pentru conditii normale de munca, din care 10,5% pentru contributia individuala si 20,8% pentru contributia datorata de angajator;
a^2) 36,3% pentru conditii deosebite de munca, din care 10,5% pentru contributia individuala si 25,8% pentru contributia datorata de angajator;
a^3) 41,3% pentru conditii speciale de munca, din care 10,5% pentru contributia individuala si 30,8% pentru contributia datorata de angajator;

Die Gedanken sind frei !

"Stimati colegi,

Avand in vedere actiunile sindicale de la CNR-2014 pana in prezent , am rugamintea ( cu scuzele de rigoare pentru eventualele incalcari ale formularilor gramaticale ) sa acceptati scuzele mele pentru stilul pamfletar in care mi-am exprimat opiniile privind desfasurarea CNR-2014, si ,in special, scuzele pentru colegii pe care i-am asociat unor ...... ghiocei ai lui dogaru.....si care prin prezenta, atitudine si vot au demonstrat verticalitate si demnitate.

Am incercat sa-mi exprim un punct de vedere ( observ , nefericit in perceptia unor colegi ) despre posibilitatea pe care am avut-o de a intra in normalitate si legalitate.

Cu respect.

Col(r) Marian TUDOR"

Informare

INFORMARE

 

          Începând cu data de 11 decembrie a.c. m-am retras din poziţia de Vicepreşedinte coordonator pentru Zona de Vest. În funcţie de desfăşurarea evenimentelor din cadrul SCMD, voi încerca să acţionez în continuare pentru promovarea intereselor militarilor în rezervă şi în retragere în calitate de preşedinte al Filialei 1 Timişoara.

Col(r) Radu AROMÂNESEI

ZIUA NAŢIONALĂ A ROMÂNIEI

LA MULŢI ANI, ROMÂNIA !

Opinie

„EIN MAN, EIN WORT” 

             Aceasta este expresia pe care noi, românii, o asociem cu vorbitorii de limbă germană, inclusiv cu cei care locuiesc alături de noi, de câteva sute de ani. Este o formă de a marca o anume percepţie asupra unei etnii care, comparativ cu exuberanţa noastră de sorginte latină, are o mai mare înclinare spre exactitate, corectitudine şi meticulozitate.De altfel, acest lucru este evident şi în alte spaţii geografice, şi pentru asta este de ajuns să comparăm muzica lui Verdi cu cea a lui Wagner. 

           Istoriceşte vorbind, aceste însuşiri ale conaţionalilor noştri de etnie germanică, fie ei saşi, şvabi sau ţipţeri (aceştia din urmă locuiesc în Bucovina şi Maramureş) s-au oglindit şi în relaţia lor cu populaţia românească, ceea ce a făcut ca percepţia noastră faţă de această minoritate să fie în general favorabilă. Aceasta cu atât mai mult cu cât îl avem în memorie pe Stephan Ludwig Roth, cel ucis de revoluţionarii maghiari din cauza promovării de către acesta a intereselor româneşti în Transilvania în timpul revoluţiei de la 1848, pe poetul romantic  Nikolaus Lenau sau pe inventatorul Conrad Haas, stabilit în Sibiu, un vizionar şi un precursor al tehnicii rachetelor. Chiar în vremurile noastre, ne mândrin cu laureata premiului Nobel pentru literatură din 2009, Herta Muller din Timiş şi cu laureatul premiului Nobel pentru Chimie din anul acesta, Stefan W. Hell, născut în Arad. Ăştia sunt nemţii noştri !  Datorită acestei lungi convieţuiri şi a comunităţii de interese, deoarece şi etnicii germani din Transilvania şi Banat au fost supuşi unei puternice acţiuni de maghiarizare forţată, episodul „Grupul Etnic German”, înfiinţat sub presiunea Germaniei naziste, nu a lăsat resentimente puternice asupra  românilor, dar a adus cetăţenilor români  de origine germană din România, fie că au făcut parte sau nu au făcut parte din respectiva organizaţie, multă suferinţă nu numai pe timpul ultimei perioade a războiului, dar mult timp după aceea, când au fost deportaţi în masă. 

            Este de înţeles că de atunci, aceşti oameni ai căror moşi şi strămoşi au înfruntat alături de români toate avatarurile istoriei, nu au mai avut încredere în protecţia statului român, de acum aflat sub un regim impus de Rusia Sovietică, şi au părăsit pământurile natale, al căror dor nu l-au uitat niciodată, cu toate că acum din punct de vedere material sunt împliniţi.

            Acestea fiind spuse, rezultatul alegerilor prezidenţiale de anul acesta nu ar trebui să mire, deşi mulţi analişti apreciază ca o mare realizare morală a românilor că au ales în fruntea statului un dublu minoritar: şi de etnie germană, şi de confesiune reformată. Din cele pe care am încercat să le subliniez mai sus, se evidenţiază faptul că majoritatea alegătorilor români, în special tinerii, căci ei au fost cei care au răsturnat situaţia în seara zilei de 16 noiembrie, au văzut în Klaus Johannis nu neapărat un candidat liberal, ci o persoană care provine dintr-un mediu geografic şi cultural mai puţin influenţat de politicianismul dâmboviţean. Urmează ca Domnia Sa să nu dezamăgească ! 

         Iar în final, stau şi mă întreb, dacă emigra şi cel  ce avea să devină primarul Sibiului şi apoi preşedintele ales al României, noi cu cine am fi votat... ?!

Col(r) Radu AROMÂNESEI

Opinie

Iarăşi de la capăt...

            Alegerile din 16 noiembrie a.c. ar putea fi un moment de cotitură în parcursul postdecembrist al democraţiei româneşti. De fapt, un alt moment, deoarece de fiecare dată când ne-am prezentat la urne am făcut-o cu speranţa că se va schimba ceva . În bine.

            De data aceasta însă  parcă a fost cu totul altfel, şi nu neapărat datorită prezenţei mari la vot, deoarece aşa ceva s-a înregistrat şi pe vremea CDR, cât mai ales datorită motivaţiei celor care au votat.

            Vorbind despre cei din categoria căreia îi aparţin , militari în rezervă şi în retragere, cu vârste peste 50 ani, convingerea mea este că majoritatea au votat pentru a-l susţine pe premierul în funcţie. Motivele ar fi multiple, dar de bun simţ: chiar dacă nu toate angajamentele luate faţă de militari au fost duse la îndeplinire, cel puţin ceva-ceva tot s-a făcut, iar în plus exista posibilitatea ca până la urmă doleanţele noastre să fie satisfăcute, având o apropiere faţă de susţinătorii premierului încă de pe vremea defunctului USL. În plus, ne place sau nu să recunoaştem, ca educaţie şi ca formaţie profesională, oameni ai ierarhiei şi ai respectului faţă de cei mai mari în grad şi funcţie, avem înclinarea de a ne conforma celor care au îndrituirea legală prin autoritatea cu care sunt învestiţi de a da ordine şi comenzi, de a trasa moduri de acţiune.

            Până aici totul este normal şi corect. Problema este modul în care susţinerea unuia dintre candidaţi a fost făcută, şi anume nu prin evidenţierea calităţilor acestuia, ci prin murdărirea imaginii celuilalt cu toate acuzaţiile culese de pe unde se găseau ele. Că multe din aceste acuzaţii jignitoare, aberante, nedrepte şi mincinoase au colcăit prin  mass-media nu era un motiv de a fi preluate tale quale, fără a fi trecute prin filtrul raţiunii şi al bunului simţ, de către persoane care în mod normal,  pe timpul carierei, au trebuit să dea dovadă de mult discernământ şi echilibru în hotărârile pe care le-au adoptat.

            Doamnelor şi domnilor militari în rezervă, noi mai avem încă  obligaţii faţă de stat, pe care sunt convins că în ciuda vocalizelor unora , la nevoie le vom onora aşa cum am jurat, deoarece nimeni nu doreşte să se supună, el şi familia lui, dispreţului public ca dezertor.

            În aceste condiţii, consider iresponsabilă atitudinea acelora dintre noi care , trecuţi cu „arme şi bagaje” în tabăra pe care sunt convins că de bună-credinţă au ales-o, nu au luat în calcul când şi-au ales modalităţile de exprimare faptul că în joc era şi desemnarea viitorului comandant suprem, iar cum nimeni nu este „profet în ţara lui”, rezultatul final ar putea duce la situaţii jenante, ceea ce de fapt s-a şi întâmplat.

            În consecinţă, pentru noi actuala situaţie, creată în urma alegerilor, nu este deloc trandafirie: noul preşedinte nu are nicio obligaţie explicită faţă de militarii în rezervă şi în retragere, şi ca elemente de subiectivism nu are nici amintiri plăcute despre perioada stagiului militar din tinereţe, de la Timişoara, iar pe timpul campaniei electorale am fost percepuţi ca un foarte vocal segment „anti”.

            Prin urmare, deoarece speranţa moare ultima, vrem să credem că poate  guvernul Ponta îşi va onora, în sfârşit şi în condiţii dramatice pentru el, angajamentele amânate de ani de zile, iar prin schimbările care se vor produce în societatea românească, dacă se vor produce, lucrurile vor evolua într-o direcţie care să ducă la o îmbunătăţire a situaţiei întregii naţiuni, şi implicit a noastră, cei care oricum suntem datori  fidelitate opţiunii populare majoritare.

            Cât despre cei care s-au manifestat imprudent de excesiv contra a ceea ce şi-au dorit cei mai mulţi dintre români, le amintesc că strămoşii noştri romani aveau o vorbă pentru asemenea situaţii : 

FUGE , LATE, TACE !

(fugi, ascunde-te, taci)

Col(r) Radu AROMÂNESEI

Informare

PRECIZĂRI

            Această campanie electorală, în care s-a evitat discutarea problemelor importante ale societăţii româneşti, este pe sfârşite. Am avut parte de acuzaţii, insinuări şi chiar minciuni şi de o parte, şi de alta, toate într-o notă de agresivitate extremă. Nu ştim la ce serveşte atâta încrâncenare ! Probabil este rezultatul ultimilor 10 ani în care am fost atât de obişnuiţi cu scandalurile, că le-am transpus, din păcate, şi în relaţiile dintre noi, militarii în rezervă şi în retragere.

            Aşa am ajuns să ne împărţim la rândul nostru în tabere, uitând că problemele care  preocupă categoria noastră socio-profesională nu au fost luate în seamă de autorităţile statului, care continuă să nu-şi onoreze obligaţiile faţă de rezervişti, manifestând indiferenţă, uneori chiar ostilitate sau, în cel mai bun caz, un fals interes, conjunctural, în perioadele electorale.

            Dar nu vom renunţa, şi le reamintim celor care guvernează că noi nu cerem pomeni electorale , ci de ani buni solicităm aceleaşi lucruri la care avem DREPTUL:

 - o lege a pensiilor miltare de stat, care să reflecte nu atât timpul petrecut în Armată, cât mai ales cariera parcursă, gradele dobândite, funcţiile şi responsabilităţile îndeplinite, calitatea propriei activităţi. Aceasta şi în condiţiile în care până la 63 ani putem fi chemaţi oricând să preluăm comanda unor unităţi sau subunităţi, sau să acţionăm în compunerea unor comandamente sau state majore; dacă aceste unităţi, mari unităţi şi structuri militare ale Armatei de Rezervă există sau nu, este o altă problemă pe care nu o ridicăm aici şi acum.

 - recuperarea sumelor de bani care ne-au fost luate abuziv din pensiile noastre LEGAL dobândite, până la 1 octombrie 2013, în condiţiile în care pensionarii civili , care au profitat de pensii majorate în mod ILEGAL, au primit înapoi sumele restituite sau au fost amnistiaţi de la executarea silită.

- posibilitatea indexării cuantumurilor primite conform acelei aşa-zise legi „reparatorii”, L 241/2013, prin care ni s-au îngheţat veniturile până la o iluzorie dată ce va sosi, pentru unii, în câteva decenii.

- abrogarea discriminării în acordarea sporurilor pentru condiţiile de muncă celor trecuţi în rezervă înaite de ianuarie 2011.

            S-au rezolvat aceste probleme, sau continuăm să ne lovim de aceeaşi atitudine ca cea a guvernelor Băsescu-Boc ? Ce ni se oferă în schimb ? Din nou problema pericolului care planează asupra integrităţii teritoriale a României, ca în urmă cu 25 de ani. Ce a urmat atunci, am văzut !

            Doamnelor şi domnilor rezervişti, integritatea teritorială a României nu trebuie să fie pusă niciodată în discuţie de o clasă politică responsabilă, nici măcar pentru a-şi surclasa oponenţii. Viabilitatea Marii Uniri a românilor a fost demonstrată de trecerea timpului ; suntem singura ţară din zonă care după marea conflagraţie a Primului Război Mondial am rămas aproape în aceleaşi graniţe. Cehoslovacia a dispărut, rupându-se în două, Iugoslavia s-a pulverizat, Finlanda a pierdut jumătate din teritoriu, ţările baltice abia după 1990 au reapărut pe hartă iar Polonia şi-a mutat întregul teritoriu mai spre vest. Poate că în actualele condiţii ale globalizării şi ale alianţelor de tot felul, problemele independenţei şi ale suveranităţii au alte conotaţii, legate enorm de aspectul economic, în primul rând, dar integritatea teritorială nu intră în discuţie. Şi atunci, de ce ni se tot fâlfâie această ameninţare ? Să poftească onor conducerea Ţării să-şi înzestreze corespunzător Armata, să o instruiască şi să-şi pregătească Rezerva, şi să nu mai folosim acest subiect în scopuri electorale! 

              În legătură cu cele arătate, trebuie să mai facem două precizări;
-dreptul la asociere, inclusiv într-un partid politic, ca şi alte drepturi şi libertăţi de care ne bucurăm astăzi, ca cel al cuvântului, de călătorie etc. sunt realităţi ale timpurilor noastre pentru care unii au dat jertfa supremă în Decembrie 1989, chiar şi dintre militari.; în aceste condiţii avem datoria morală de a participa la vot.
- în Transilvania , ca şi în Banat, Moldova, Ţara Românească – Muntenia, Oltenia şi Dobrogea, locuiesc ROMÂNI şi nu cetăţeni de „origine română”.

Col(r) Radu AROMÂNESEI

INFORMARE

UN PRIM DIALOG

 

Conform apelului la dialog, lansat către reprezentanţii întregului  spectru politic, în data de 5 noiembrie a.c., la City Business Centre Timişoara a avut loc o dezbatere la care  militari în rezervă şi în retragere din Timişoara şi Arad au avut ocazia să asculte punctele de vedere şi să adreseze întrebări celor doi invitaţi , domnul Gl. Lt. (r) Corneliu Dobriţoiu, fost ministru al Apărării Naţionale şi actual preşedinte al Comisiei de apărare din Senatul României, şi domnul senator Ben-Oni Ardelean, secretarul Comisiei de politică externă din aceeaşi cameră superioară a Parlamentului.

După o prezentare în care au fost puse în evidenţă evenimentele externe care ar putea avea un impact puternic asupra siguranţei naţionale a statului roman, cei prezenţi au abordat la modul concret problemele grave şi nerezolvate ale militarilor în rezervă şi în retragere.

Vorbitorii din rândul militarilor rezervişti au subliniat nemulţumirea lor faţă de indiferenţa clasei politice de a acorda atenţia necesară instituţiei militare, deoarece până la vârsta de 63 ani toţi cei ce au ieşit din serviciul militar activ sunt la dispoziţia Armatei, constituind Rezerva acesteia, fără de care nicio armată nu poate să-şi îndeplinească misiunea principală, aceea de a apărare a independenţei, suveranităţii şi integrităţii teritoriului naţional.

În asemenea condiţii sunt de neînţeles atât măsurile vexatorii la adresa acestei categorii de militari, luate de guvernările anterioare , cât şi indiferenţa, vecină cu reaua voinţă manifestată de actualele autorităţi , care în ciuda angajamentelor luate nu numai că întârzie adoptarea unor măsuri reparatorii, dar menţin o atmosferă de neîncredere şi nesiguranţă referitoare la ceea ce intenţionează să întreprindă în această direcţie.

Problemele în discuţie fiind deja cunoscute, “confruntarea” dintre cele două părţi doar accentuând unele aspecte, atât generale cât şi particulare, domnii senatori au evidenţiat faptul că în conformitate cu actualul sistem legislativ din România, aceste probleme pot fi rezolvate  numai ca urmare a voinţei politice manifestată de forţele care deţin majoritatea parlamentară sau/şi poziţii cheie în Guvern, recte ministerul de finanţe; numai aşa pot fi depăşite obstrucţionările care se exercită împotriva oricărei încercări de abordare, de punere în discuţie parlamentară şi de adoptare a unor decizii corecte, în conformitate cu solicitările îndreptăţite ale militarilor în rezervă şi în retragere.

Pentru militarii în rezervă şi în retragere prezenţi la discuţie, concluzia trasă este aceea că trebuie abordaţi factori politici cu autoritate din sfera decizională, singurii care au posibilitatea de a întreprinde măsuri în favoarea solicitărilor noastre, iar asemenea acţiuni trebuie extinse şi permanentizate, deoarece timpul trece în defavoarea noastră.

      În acelaşi timp, este limpede faptul că trebuie să menţinem legătura cu toate forţele politice din Parlament, în special cu cele care au o pondere însemnată, deoarece şi de voturile acestor reprezentanţi depinde aprobarea sau chiar amendarea favorabilă a oricărei legi care ne interesează, mai ales atunci când este vorba de legi organice.

Col(r) Radu AROMÂNESEI

INFORMARE

APEL LA DIALOG,

            La ultimele alegeri parlamentare, şi prin votul nostru, al militarilor rezervişti şi ale familiilor şi apropiaţilor noştri, atât în Timişoara , în Zona de Vest dar  şi în întreaga ţară, am trimis în Parlamentul României senatori şi deputaţi care s-au angajat că vor rezolva problemele noastre legitime .

            De atunci s-au modificat alianţe politice şi priorităţi legislative, dar parlamentarii au rămas cam aceeaşi. Timpul va trece şi peste doi ani vor fi din nou alegeri, şi atunci va veni timpul bilanţului pentru cele făcute dar şi pentru cele nefăcute. Problema noastră nu este însă a  aştepta momentul socotelilor, ci realizarea obiectivelor promise, în folosul ambelor părţi.

            Recunoaştem faptul că până acum unele lucruri s-au rezolvat , şi ca să fim corecţi trebuie să ne amintim că a fost evitată executarea silită pentru sumele pe care le-am primit, fără a le fi cerut, pentru o altă modalitate de calculare a grupelor de muncă ce nouă, în mod discriminatoriu, nu ni s-a mai aplicat. De asemenea, Legea 241, cu aplicare de la 1 octombrie 2013, ne-a scăpat de plata sumelor mai înainte amintite şi de cuantumul diminuat al pensiei calculată abuziv conform OuG 1/2011. Tot o realizare, deşi tardivă, este abrogarea interzicerii cumulului pensie-salariu.

            Din păcate, celelalte probleme, bine ştiute şi foarte grave, au rămas nerezolvate, şi despre modul CUM urmează a fi soluţionate şi CÂND nu ştim mare lucru.

            Doamnelor şi domnilor rezervişti, oricât am critica, pe drept, atât insituţiile prin care este condus statul, cât şi clasa politică, rezolvarea problemelor noastre nu se poate face decât în cadrul democratic al acestor instituţii şi prin intermediul clasei politice. Acesta este sistemul, poate prost, dar, vorba unui mare om politic britanic, altul mai bun nu se cunoaşte.

            În aceste condiţii noi, cei care încercăm să susţinem interesele militarilor în rezervă şi în retragere din Timişoara, cu mijloacele modeste pe care le avem la dispoziţie, considerăm că până la ora bilanţului, la alegerile din 2016, când vom aprecia activitatea fiecărui parlamentar şi a partidelor politice, atât prin prisma realizărilor cât şi prin cea a nerealizărilor propriilor noastre interese, este nevoie de a relua dialogul cu reprezentanţii  din Parlament pentru a le reaminti obligaţiile pe care şi le-au asumat, în condiţiile în care noi le-am respectat pe ale noastre, dovadă fiind însăşi prezenţa Domniilor Lor în forul legislativ al ţării.

            Dorim în acelaşi timp să ştim care este STADIUL proiectelor care ne intereseză, DE CE trenează atât de mult realizarea obiectivelor noastre, CINE şi DE CE se opune şi să stabilim CE este de făcut.

            Cu această ocazie încercăm să transmitem un semnal, prin care să reluăm invitaţia la dialog cu orice personalitate politică, atât de la nivelul administraţiei locale, cât şi din sfera parlamentară şi guvernamentală, în vederea susţinerii intereselor legitime ale militarilor în rezervă şi în retragere prin realizarea unui parteneriat real, solid şi corect, între această categorie socio-profesională şi acei reprezentanţi ai eşichierului politic care ni se vor dovedi loiali.

            Pentru rezolvarea problemelor noastre suntem deschişi cu oricine şi oricând pentru DIALOG  !

Col(r) Radu AROMÂNESEI

INFORMARE

Doamnelor şi domnilor militari în rezervă şi în retragere din Timişoara,

            Ani de zile, împreună cu ceilalţi membri ai Biroului Operativ al Filialei 1 Timişoara a SCMD şi în consens cu preşedinţii celorlalte filiale din Zona de Vest, ne-am străduit să ne implicăm în activităţi ce ar fi avut ca finalitate redobândirea drepturilor de care am fost privaţi în mod abuziv . Am acţionat loial şi echilibrat în cadrul SCMD, organizaţie a cărei înfiinţare am considerat-o drept o realizare magistrală a unui grup de ofiţeri clarvăzători, hotărâţi şi inventivi, care profitând de unele slăbiciuni ale cadrului legislativ al momentului (anul 2009), au introdus pe scena vieţii economico-sociale a ţării o organizaţie sui-generis, aflată oarecum în afara tiparelor obişnuite, deoarece era constituită din membrii unei categorii profesionale (militarii, fie ei în rezervă sau în retragere) căreia nu îi era familiară organizarea într-un sindicat.

            Deşi încă de la început, unii dintre camarazii noştri, cunoscători ai  aspectelor juridice, au semnalat atât situarea în afara cadrului legal a unei astfel de organizaţii, sau au remarcat unele prevederi ale statutului acesteia în afara principiilor care operează într-o organizaţie democratică, dată fiind tensiunea momentelor din ianuarie 2011 şi a perioadei care a urmat, nu am fost preocupaţi de lămurirea acestor probleme ci ne-am pus toată speranţa în sprijinul pe care SCMD îl poate asigura în lupta îndârjită şi inegală împotriva măsurilor abuzive luate de autorităţile statului împotriva noastră.

            Trebuie să recunoaştem faptul că s-au obţinut şi rezultate, şi este regretabil că unii dintre noi le-au uitat:

-         după ianuarie 2011, când pensiile s-au diminuat cu peste 50 procente, în luna următoare s-a revenit la cuantumul iniţial şi am primit şi diferenţa din ianuarie;

-         s-a obţinut amnistia fiscală în cazul celor care ar fi trebuit în 2013 să înapoieze sumele de bani primite pentru condiţiile de muncă, pe care autorităţile apreciau că le-au încasat nemeritat, deşi nimeni din cei în cauză nu a solicitat aceşti bani iar aplicarea discriminatorie a condiţiilor de muncă este iarăşi o nedreptate făcută multor militari în rezervă/retragere;

-         după zbateri de-a dreptul chinuitoare s-a revenit, pentru cei cu pensiile diminuate, la cuantumul din decembrie 2010, şi cu toate că acesta este un bine făcut doar pe jumătate, în condiţiile în care  sumele nu se indexează şi nu sunt corelate cu veniturile din activitate, faptul că Legea 241 a intrat în vigoare de la 1 octombrie al aceluiaşi an ne-a ferit de a înfrunta iarna şi cu pensiile diminuate conform OuG-1/2011, şi datori la stat pentru aşa zisele sume primite în mod „necuvenit”.

    Aceasta ar fi, ca să spunem aşa, jumătatea plină a paharului. De fapt, pe măsură ce timpul a trecut, organizaţia care ar fi trebuit să servească în primul şi în primul rând interesele militarilor (în rezervă şi în retragere), prin decizii ale conducerii centrale s-a orientat tot mai mult spre coagularea şi coordonarea unor alte segmente ale societăţii civile, ceea ce a dus, inevitabil, şi la o implicare mai accentuată în politică, proprie în special societăţii civile şi mai puţin specificului modului de a gândi şi a acţiona al militarilor.

            Am susţinut  mereu necesitatea ca membrii SCMD să se implice personal în viaţa politică şi să abandoneze falsul apolitism, care nu face decât să anuleze iniţiative şi acţiuni militante, dar aceasta în ideea de a acţiona în interiorul partidelor politice pentru promovarea şi menţinerea în atenţia liderilor politici tocmai a intereselor militarilor în rezervă/retragere.

            Din păcate, interpretarea şi apoi punerea în practică a acestei concepţii prin exprimarea şi oferirea în mod direct şi public a sprijinului SCMD (fie ca atare, fie  prin intermediul unor structuri „năşite” de SCMD), au dus la contraefectul de a ne situa pe poziţii ostile faţă de cei cu care ar fi trebuit să negociem pentru îndeplinirea obiectivelor proprii.

            Dialogul cu autorităţile fiindu-ne practic refuzat, am constatat că nu mai avem nicio informaţie veridică şi de la surse autorizate asupra stadiului în care se află şi conţinutul viitoarei legi a pensiilor militare, nu cunoaştem mare lucru despre ce se întâmplă cu problema discriminării în acordarea grupelor de muncă, şi, de asemenea, constatăm o neliniştitoare tăcere referitoare la situaţia recuperării sumelor de bani care ni s-au luat din pensie, în condiţiile în care iată, există un act normativ în acest sens  (Legea 125/2014), dar nu ne desluşeşte nimeni în ce măsură se referă şi la noi, la militari.

            Este clar că în SCMD sunt probleme de comunicare, de comunicare cu membrii din filiale, referitor la interesele directe ale acestora. Din păcate, este un alt fel de comunicare, tot pe paginile de blog ale SCMD (inclusiv pe cea principală), prin care ni se dezvăluie un adevărat război al comunicatelor între centru şi unele filiale sau chiar între diferite filiale care au percepţii contrare asupra evenimentelor la care asistăm. Cui foloseşte ?

            Referitor la ce s-a petrecutla la CNR 2014 mi-am exprimat opinia. Unii o consideră alarmistă şi dăunătoare SCMD, vizând desfiinţarea sindicatului. Nu asta este intenţia mea, ci găsirea unei posibilităţi de a putea duce mai departe, în mod organizat,  lupta pentru apărarea intereselor militarilor în rezervă şi în retragere. Aş fi teribil de bucuros şi liniştit dacă cineva, oricine, ar putea să ne desluşească modul în care SCMD ar putea să existe şi să acţioneze în continuare ca SINDICAT. Oricât am încercat, nu am putut să găsesc în Legea 62/2011 un singur argument care să mă convingă asupra faptului că SCMD se poate menţine ca atare după 10 mai 2015, termenul acordat prin lege. Nu desfiinţarea SCMD este preocuparea mea şi a multora dintre camarazi, deoarece, cel puţin noi cei din Timişoara, nu avem niciun interes patrimonial faţă de organizaţie, fiind foarte prudenţi peste ani cu cheltuielile din banii sindicatului. Este treaba celor care contează pe acest patrimoniu, dar faptul că la un moment dat s-a făcut vorbire despre un SCMD care poate exista legal şi cu 15 membri m-a jignit, pe mine, membru din filială, şi m-a făcut să bănuiesc că asist la un joc care nu este tocmai „fair”.

            Problema mea este că trebuie găsită o soluţie pentru a atrage din nou rezerviştii către organizaţie (dacă tot desfiinţăm filialele pe cine mai reprezentăm ?) şi avem nevoie de cadrul LEGAL pentru a putea contacta eficient autorităţile statului, fie la masa dialogului, fie în justiţie.

            Cred eu, şi nu numai eu ci şi alţi membri SCMD, cu bună credinţă, că este timpul ca acestă organizaţie, dacă vrea să lupte în continuare cu adevărat şi eficient pentru realizarea scopului propus la înfiinţare, trebuie să se transforme, nu să se desfiinţeze.

            Ni se spune că numai lupta sindicală ne poate asigura forţa şi posibilitatea de a înfrunta autorităţile. Desigur, un sindicat reprezintă o forţă care este luată în considerare la negocieri precum şi în cadrul discuţiilor în cadrul diferitelor organisme naţionale şi internaţionale, dar cu o condiţie: să fie recunoscut ca partener LEGAL ! Ne permite Legea 62 aşa ceva ? NU !

            Desigur, se tot vehiculează ideea că legea va fi modificată, tocmai sub presiunea sindicatelor, care pe bună dreptate o consideră restrictivă şi, până la urmă, antisindicală. Este posibil şi aşa ceva, dar ne punem întrebarea : când se va petrece lucrul acesta, ce va conţine eventuala noua lege şi cât ne vor fi de favorabile prevederile ei? Răspunsul...!

            Şi atunci, ce-i de făcut ? Hai să ne uităm chiar la societatea civilă, pe care ne străduim noi să o organizăm, deşi se pare că noi înşine avem ceva de învăţat de la ea; există ONG-uri înfiinţate şi care acţionează în conformitate cu OG-26/2000, care acţionează în judecată instituţii publice, participă la marşuri de protest şi organizează mitinguri pentru a apăra interesele membrilor săi, sau chiar ale necuvântătoarelor. De ce o organizaţie a militarilor în rezervă şi în retragere, cu acelaşi scop ca al SCMD şi cu aceleaşi obiective, nu ar putea acţiona în favoarea membrilor săi, atât în justiţie cât şi în manifestări publice, având avantajul unei existenţe indubitabil legale în raporturile sale cu autorităţile statului ? Există deja structuri în teritoriu, ne cunoaştem între noi, iar condiţiile impuse de OG 26 sunt mult mai laxe decât ale Legii dialogului social.

URMEAZĂ DOAR SĂ SE VREA !

Col(r) Radu AROMÂNESEI

PS. "Filiala" este o structură proprie a Asociaţiei, conform Art.13/OG 26 din 2000, şi nu este menţionată nicăieri în legea 62/2011...

COMUNICAT

ADUNAREA GENERALĂ A FILIALEI 1 TIMIŞOARA A SCMD

 

 

Se convoacă în data de joi, 23 octombrie orele 17.00, în sediul din str. Dr. Liviu Gabor nr. 4 et. 1 sala "Auditorium" cu următoarea ordine de zi:

 

1. Informare şi concluzii în urma desfăşurării lucrărilor CNR -2014;

 

2. Direcţiile de acţiune ale filialei pentru perioada următoare, până la sfârşitul anului;

 

3. Diverse.

 

Biroul Operativ al Filialei 1 Timişoara a SCMD

INFORMARE

SINGURA SPERANŢĂ A CELOR ÎNVINŞI...

            În perioada 17-18 octombrie a.c. am participat la desfăşurarea lucrărilor Consiliului Naţional al Reprezentanţilor SCMD – 2014, care în conformitate cu decizia Comitetului Director din 02.10.2014, urma să dezbată şi să aprobe modificările Statutului SCMD şi prorogarea (prelungirea) exercitării atribuţiilor conducerii centrale a SCMD, în condiţiile în care în mod statutar şi legal mandatul acesteia a încetat şi ar fi trebuit reînoit în luna august.

            Din atitudinile semnalate pe timpul lucrărilor, am înţeles că reprezentanţii unor filiale nu au înţeles care a fost obiectivul stabilit acestui CNR sui-generis, sau nu au fost pregătiţi să participe în mod serios la dezbateri fie din necunoştinţă de cauză, şi asta pentru că în mod oficial nu le-a fost prezentată nicio alternativă la propunerile Biroului Operativ Central (BOC), fie au fost decişi de la început să accepte necondiţionat propunerile mai sus amintite.

            În consens cu ceilalţi reprezentanţi ai Zonei de Vest (Arad, Ineu şi Reşiţa, singurele filiale acceptate la CNR deoarece mai au – încă - peste 15 membri) şi alături de alte filiale din ţară - dar  mai puţine decât cele care au optat pentru varianta BOC - am încercat să promovăm un cu totul alt fel de statut al SCMD, pornind de la următoarele deziderate:

1. Eliminarea drepturilor suplimentare ale membrilor fondatori;  în contradicţie cu prevederile Constituţiei României, ce stipulează egalitatea în drepturi a tuturor cetăţenilor, prin Statutul în vigoare se prevede ca numai membrii fondatori să aleagă componenţa organelor de conducere ale sindicatului.
2. Lărgirea componenţei organelor centrale de conducere ale SCMD, astfel încât activitatea lor, prin cooptarea unui mai mare număr de membri, inclusiv de la nivelul filialelor,  să fie mai strâns legată de adevăratele probleme şi preocupări ale militarilor în rezervă şi în retragere din întrega ţară.
3. Creşterea rolului filialelor în viaţa şi activitatea SCMD, dar şi a localităţilor de dizlocare.

           

            Obiectivul 1. a fost atins, dar practic este singura reuşită a celor care doreau o reformare reală a SCMD.

             Celelalte obiective au fost respinse în mod democratic, prin votul majorităţii celor prezenţi, ceea ce înseamnă că prevederile actualului statut, cu mici modificări de formă şi nuanţă, au rămas în vigoare.

            Interesant de remarcat este finalul lucrărilor CNR, când după aprobarea rând pe rând a fiecărui articol al Statutului, s-a decis la fel de democratic să nu fie aprobat Statutul ca atare, deoarece un asemenea demers ar fi dus la desfiinţarea SCMD.

            În aceste condiţii, situaţia este următoarea:

1. Prevederile actualului Statut rămân în vigoare, cu tot cu prevederile nelegale şi anticonstituţionale, care atacate în instanţă pot avea ca rezultat declararea ca nule  hotărârile SCMD în care au fost implicaţi membrii fondatori sau cei desemnaţi de aceştia ;
2. Amânarea adoptării unui nou statut, indiferent de formă şi conţinut, până la „calendele greceşti”;
3. Prelungirea componenţei şi exercitării atribuţiilor de către actuala conducere până la o dată nedeterminată şi posibilitatea de a avea alegeri ale organelor centrale ale SCMD la o dată apropiată de paştele unor nobile patrupede.

Acestea fiind spuse, rămâne o singură întrebare : de ce ne-am mai adunat la Alba Iulia pe banii sindicatului?

Şi un singur răspuns: pentru eternalizarea actualei conduceri a SCMD !

Preşedintele Filialei 1 Timişoara a SCMD

Vicepreşedinte coordonator pentru Zona de Vest 

Col.(r) Radu AROMÂNESEI

...ESTE SĂ NU O MAI AŞTEPTE !